Scrisoare pentru politicienii piromani

   Voi, politicienilor corupti, maestri in arta spagilor, girantii incalcarii legii, stapanii tarii “ Merge si asa “ ,ii aveti pe constiinta pe tinerii arsi de vii in iadul care a inghitit clubul bucurestean de aseara.

  Ati fost alesi de noi pentru noi, ca cetateni, ca oameni, nu pentru a da legi doar pentru voi. Sunteti creatorii unui sistem bolnav in care totul este permis contra cost. Dormiti linistiti in casele voastre luxoase cumparate din bani negri, pentru ca moartea ne pandeste pe toti si ne ia fara mila, pentru ca voua nu va pasa!

  Cum este posibil sa functioneze un local fara autorizatie de la pompieri si cu atatea norme elementare de siguranta incalcate? Cum este posibil ca tineri nevinovati sa moara inghititi de flacari, calcati in picioare sau intoxicati cu fum pentru ca nu se respecta legea?

  Aveti idee cum este sa simti miros de carne arsa in jurul tau, sa nu mai ai aer in plamani sau sa simti durerea cumplita a flacarilor care musca din tine in timp ce esti constient ca vei muri? Cunoasteti cosmarul panicii care te rupe din realitate si te transforma in neom in incercarea disperata de a supravietui? Puteti intelege durerea parintilor tinerilor transformati in torte vii sau moarte calcate in picioare si apoi desfigurate de flacari? Puteti intelege chinul si durerea celor care nu au supravietuit sau traumele cu care sunt condamnati sa isi duca zilele de acum inainte cei care s au salvat?

  Degeaba va puneti poze cu doliu si condoleante pe siturile de socializare! Degeaba va declarati indurerati! Degeaba va aratati acum infiorati de o asemnea tragedie! Unde era durerea voastra cand ati permis sa se intample asa ceva?

  A murit o parte din fiecare roman aseara. Dar s a trezit in multi dintre noi dorinta de a scapa de voi pentru ca astfel de dezastre sa nu se mai repete. Trebuie ca moartea tinerilor inocenti de aseara sa nu fie in van!

Curajul de a saruta o Scorpie

  Am intalnit un print. L-am sarutat si s-a tranformat in broasca. Am intrat in primul magazin de animale si l-am schimbat pe un papagal. Il lua somnul doar cand ii tranteam un prosop negru pe colivie. In rest ... nimic original. M-am intors la magazinul de animale si l-am schimbat pe un arici. Era bun... Imi facea acupunctura atunci cand mergeam pe intuneric desculta prin casa. Cand l-au apucat durerile de spate si s-a blocat in forma de ghem l-am dus la veterinar. Medicul mi-a zis sa-l las acolo la azil si mi-a dat in schimb un acvariu mare, acoperit cu o panza neagra. Mi-a zis sa nu ma uit in interior pana nu ajung acasa. Am intrat curioasa si surpriza! Inauntru era un peste creat parca pentru a speria pana si persoanele aflate in soc cardio respirator si inlocuind astfel socurile electrice. Era un peste scorpie. Pe acvariu era scris: saruta-l, poate de data asta ai mai mult noroc si se transforma intr un print adevarat!

  Morala: adevarata frumusete se afla acolo unde te astepti mai putin, important este sa perseverezi in cautare si sa nu te lasi inspaimantat de aparente!

  P.S Medicul veterianar nu era Dumnezeu, ci doar un om de bine!

Despre barbatii cu grade pe umeri si in pantaloni

  Ca este maior, colonel sau general, barbatul,  inainte de toate, este un simplu barbat, plin de slabiciuni si frustrari. Cand s-a casatorit a stiut ca va primi toata viata ordine, atat la locul unde presteaza pentru tara si popor, cat si in propria ograda, unde doar executa.  

  Dar cum ramane cu eterna dorinta a barbatului de a se simti Zeu, de a fi adulat si de a comanda? El prin asta se simte mai barbat, mai puternic si de neegalat. Nu toti fac parte din aceasta categorie. Mai exista si cateva exceptii de la regula, exemplare rare si demne de a fi pretuite.

  Isi potolesc setea de a stapani, de a tiraniza prin pretentii absurde si irationale, dand ordine bietilor subalterni, abuzand fara jena de pozitia sociala si profesionala in care se afla, pe merit sau nu. Dar nu le este sufficient. Ei, barbatii cu grade pe umeri si in pantaloni, vor sa fie urcati si pe piedestalul de mari cuceritori de tinere domnite , pentru ca ce zeu esti daca nu ti-ai trecut in agenda neagra macar o Afrodita!?

  Aici intervine ridicolul. Pentru ca ei nu mai inteleg cine sunt  cu adevarat… barbatii falnici si curajosi din preajma domnitelor, sau iepurasii dresati de neveste? Se adancesc in aceasta viata dubla, care la inceput este de un roz pufos, atingand apoi griul tulbure al mocirlei care ii sufoca atat de puternic, incat nici macar linistea gandurilor la ceas de seara nu le mai apartine.

   In interiorul lor se duce o lupta crancena intre gradele de pe umar si cele din pantaloni. Vor totul, dar sunt constienti ca pot ramane fara nimic. Fac tentative sinucigase de a pastra macar cate o umbra din ambele lumi, si astfel devin chiar ei o umbra care nu mai are un minim control asupra propriei vieti.

  Credeau ca sunt acrobatii luminii, ca pot merge in echilibru perfect, cu ochii inchisi, pe un fir suspendat la mare inaltime. Si cand se trezesc la realitate, palmuiti fara mila cand de neveste cand de domnite, ultima lovitura o primesc  pe plan profesional, pentru ca in lumea in care aveau acea iluzorie putere, astfel de greseli nu raman nesanctionate. Bulgarele se rostogoleste acum fara a mai putea fi dinamitat, iar cand intra in scena si judecata celor din jur, realizeaza ca este deja prea tarziu pentru a mai salva ceva.

  Soseste astfel momentul in care ei nu mai au puterea de a alege, ci au ramas numai cu speranta ca macar vor mai fi alesi, pentru ca singuratatea ii inspaimanta, ii dezechilibreaza, este mai infricosatoare decat teama de bezna gandurilor. Cu ce vor ramane? Cu gradele de pe umar sau cu cele din pantaloni?

   Mai au o sansa spre o viata frumoasa. Singura! Sa fie suficient de curajosi incat sa inceapa sa fie oameni normali, care se bucura de tot ceea ce inainte dispretuiau. Sa fie sinceri, sa iubeasca din tot sufletul, sa aprecieze simplitatea si sa nu mai fie lasi, egoisti si mincinosi!

A ucide un vis nu e o crimă???

   Propun ca uciderea viselor să fie introdusă în Codul Penal, pentru ca această faptă să poată fi sancționată. Nu contează că e bărbat sau femeie cel care face așa ceva. Necesar este ca uciderea să fie provocată în mod voluntar și conștient. Tentativa, aș propune să nu fie sancționată, deoarece simplul fapt de a nu fi reușit să provoace suferință este o pedeapsă suficientă pentru vinovat.

   De ce susțin această cauză??? Pentru că rănile provocate sufletului nu le mai poate vindeca nimeni și pentru că în primul rând trebuie protejat sufletul și apoi trupul. Trăim această atât de scurtă viață agățându-ne cu disperare de dorințe și împliniri fugare care doar ne întinează existența. Uităm că fericirea vine din interior, că pacea sufletească ne face să zâmbim și că iubirea trebuie să ne îndrume fiecare pas în viață.

   Cum se măsoară suferința??? În lacrimi, în suspine, în somn presărat de oftat... Ce poate provoca suferința? Minciuna, minciuna și iar minciuna și tot ceea ce ia naștere din ea.