Daca ati fi simtit voi focul, domnilor politicieni?

   Privesc impietrita cum atat de multi politicieni trateaza cu lejeritate si detasare tragedia din clubul Colectiv. Arunca vorbe goale care nu vor stinge niciodata durerea celor ramasi in viata sau a parintilor celor plecati dintre noi si nici nu ii vor aduce inapoi pe cei care nu mai sunt. Multi dintre voi sunteti vinovati. De ce? Pentru ca ati permis ca un sistem bolnav si corupt sa existe si sa se dezvolte pentru ca fundurile voastre grase si nesimtite sa ramana la conducere.

   Daca ati fi simtit voi focul, domnilor politicieni, cum ar fi fost? Sau un apropiat al domniilor voastre? Ar trebui sa incercati sa simtiti a mia parte din durerea care ii mistuie pe supravietuitori, ca sa intelegeti. Poate asa ati reusi sa va imaginati chinul in care au murit acei tineri.

   Va propun un exercitiu practic, mult, dar mult mai putin dureros si mai traumatizant decat ceea ce i-ati condamnat voi pe cei din  Colectiv sa traiasca, prin indiferenta voastra si prin coruptia cu care va umpleti nesatui buzunarele. Da, spun bine, sa traiasca...pentru ca cei care au murit in acel cumplit incendiu, in acel crematoriu, inainte sa isi dea ultima suflare au trait clipe infernale, cu flacari care muscau din ei fara mila. Urlau de durere, se zbateau, nu puteau sa respire, erau terorizati... Incercati sa va imaginati, domnilor politicieni. Sa revenim. 

   Luati o lumanare de marimea celor care se folosesc la botezuri si cununii... Da, la acele slujbe facute in bisericile in care slujesc preoti care ar fi vrut sa planga langa locul tragediei, dar li s-a interzis acest lucru in mod categoric de catre mai marele lor aurit si fericit. Dar cum spuneam, sa revenim.

   Aprindeti acea lumanare, fara frica, doar stiti ca nu va puteti arde, ca sunteti in siguranta... Asa se simteau si tinerii nostri in acea seara in care au vrut sa se distreze, sa uite de griul cotidian...Se simteau in siguranta si nu le era teama. Nu le trecea nici prin cel mai ascuns gand in adancul mintii ca li s-ar putea intampla ceva. Erau veseli, cantau, dansau...erau tineri...atat de tineri! Dar, cum spuneam, sa revenim.

   Puneti manutele voastre care nu tremura atunci cand iau spagi, deasupra flacarilor. Vedeti cum sunt de jucause? Par nevinovate, sunt frumos colorate, parca danseaza... Nu va fie frica! Puneti mainile deasupra lor. Amandoua mainile! Da...cele cu care ati semnat atatea acte ucigase...cu dreapta semnati si cu stanga incasati. Dormeati linistiti noaptea stiind ca in bancile de aici sau din strainatate conturile voastre cresc. Dar sa revenim.

   Simtiti cum incepe sa va arda pielea? Doare? Lasati mainile acolo, nu le trageti inapoi, nu fugiti! Si tinerii din Colectiv ar fi fugit pentru a se salva, pentru a nu lua foc, pentru a nu mai simti durerea aceea mai greu de suportat decat chiar ideea mortii...dar nu puteau. Nu puteau pentru ca se prabusea peste ei tavanul cuprins de flacari. Nu puteau pentru ca era o singura iesire ingusta, iar ei erau prea multi si se calcau disperati in picioare. Dar stiti despre ce vorbesc pentru ca voi ati permis prin indolenta voastra ca asemenea cluburi, scoli,spitale sa functioneze in aceasta tara.

   Puteti sa va duceti acum la fata mainile inrosite de foc... Simtiti miros de piele arsa? V-au dat lacrimile de durere? Nu-i nimic...si ei au plans...cu lacrimi de sange!
   Coruptia ucide, domnilor politicieni...