Romania ca un tren

   Baiatului meu de 2 ani si 9 luni, Lorenzo, ii place sa facem un joc dragut si imi spune: mami, eu sunt gara, tu esti trenul! Stateam acum si ma gandeam si am realizat cata dreptate are. Pentru ca da, noi, parintii, suntem cei care transportam tot ceea ce putem in viata pentru copii, precum un tren, iar viitorul lor este gara.
   Ce le putem oferi intr-o lume care nu ne apartine, o lume in care noi, oamenii de rand nu contam? Cat de sigura este existenta lor intr-o societate corupta, in care viata este doar un joc pentru maestrii manipulatori de mase? Cum trebuie sa actionam pentru a lupta uniti impotriva unui balaur care nu are doar multe capete regeneratoare, ci si o armura secreta bine organizata?
   Romanii s-au revoltat, impinsi in mod constient spre aceasta miscare, precum intr-un joc de strategie, doar ca nu s-a tinut cont de fierbanteala acestui neam. Si astfel,
lucrurile au cam scapat de sub control. Se incearca repozitionarea trupelor, se scot din grajduri prafuite caii troiani, iar sirenele si scuturile inca nu au inceput sa cante. Daca la inceput credeau ca joaca table, trebuie acum sa inceapa sa aseze piesele de sah. Ramane de vazut cine face mutarea de mat.

   Romania este acum trenul. E unul greoi, pe abur. Nu e de mare viteza, nu e de lux, dar e sigur si e controlat doar de oameni. Romanii, cu mainile negre de fum si carbuni, fara frica de truda si de greutati, pun trenul in miscare. Este trenul sperantei, al libertatii, al curateniei clasei politice, al schimbarii. Gara este viitorul copiilor nostri si nu trebuie sa uitam acest lucru niciodata!